April 24, 2009

Timp.


Prin neclar, e o certitudine. E neschimbat, chiar dacă trece, vine, stă. Îl trăim, el nu ne simte. De fapt timpul e un punct fix, doar noi ne mişcăm. Suntem noi timpul, oare?
------------------------------------------------------------------------------------------------
Îţi mulţumesc pentru că mă înţelegi când întârzii. Totuşi ajung la tine, niciodată prea târziu.

6 comments:

BURP said...

ah...pe asta cu intarziatul o intzeleg perfect :))

CRISTINA PAPACU said...

lol, nici eu nu mai inteleg ce scrie mai sus, ce sa-i faci - postatul noaptea... :D

Andreea Vaduva said...

Tot noaptea: eu cred ca ne vede si crede ca e ca noi. El e singur, nu e nimic sa-i semene, oglinda nu-i reflecta imaginea, dar stie ca exista si atunci nu-i ramane decat sa creada ca e ca noi si sa ne imprumute moravurile. Mie mi se pare ca e cam grabit, lately. Si moody, asta cu siguranta :)

Btw, esti master illustrator! Imi aplce foarte foarte mult postul asta si ca imagie si ca text :) Kissez for both!

CRISTINA PAPACU said...

hehe, frumoasa si metafora ta Andreea. Multumesc pentru complimente, kissez back at u

Iordache Catalin said...

Timpul - o resursa limitata! Trebuie sa profitam din plin de fiecare clipa!

CRISTINA PAPACU said...

@Catalin Ai dreptate si ma inspiri... cred ca ar trebui sa calatoresc si eu mai des!