May 30, 2011

The kids are alright.

Who ever thought this day would come when I would stare for hours at the small growing bump in my belly trying to imagine that there is actually someone there getting ready day by day to step into this world. Amazing is the word that I often use, because no other words would do. If you are already a mommy you must know how it feels, and probably even more than me by now, if you're not I can recommend what I think is the best film of its genre: it's called In the womb, a documentary produced by National Geographic (if it's difficult to get it just write to me and I will be happy to transfer it to you).
We are very young - just 13 weeks and three days - but we are very alert so far. We already have friends: Maia wearing the Loves me loves me not bear t-shirt, hat and trousers from personal wardrobe and parent as accessory and



Adina wearing a version of Don't worry trees t-shirt with her Nana (who's a yoga teacher). I'm happy the t-shirts I created helped strengthen the bond and now I feel like making more stuff for kids.

Also, my best friends from uni and primary school are pregnant, Denisa is due in August and Maria in October - I'm so excited but at the same time I can't believe yet that I'm actually talking seriously about these things...
Have a fun week and remember the kids are always alright and we must see they stay that way!

8 comments:

Alina K said...

Buna, Cristina,
Poate iti mai amintesti de mine, eu m-am indragostit de tricourile tale Amelie si mi-am comandat o gramada de la tine. La un moment dat, am plecat la Paris cu mama si sora mea si ne-am facut toate tricouri la fel.
Am luat o pauza destul de mare de la comandat si, cand sa te caut, aflu cu surpriza ca nu mai esti in tara. Si surpriza placuta numarul doi, astepti un copil! Si eu am un baietel care tocmai a implinit un an (si de-aici pauza mare de la tricouri :)) Am rezonat foarte bine cu ce ai scris tu - sentimentul pe care il ai stiind ca cineva creste acolo, inauntru. Senzatia de miracol creste zi dupa zi; ma uit acum la el cum doarme sau cum rade sau cum incearca primii pasi si imi aduc aminte cum ma simteam cand a inceput prima data sa se miste n burta... e un miracol intr-adevar, prin ce transformari trece un copil. Si mama lui!
Acum te-am pus in RSS Feeds, asa ca de-abia astept sa vad unde te mai duce calatoria asta.
Sarcina frumoasa si distractie placuta!
Alina

ina said...

Ma bucur ca ai reluat activitatea de pe blog si ma bucur pentru tine ca esti o viitoare mamica. Numai bine iti doresc! Ina (aceea pe care n-o cunosti personal :))

Anca said...

Oh my, the cuteness! :)

Cristina Papacu said...

Alinaaa! Tin minte ultima noastra intalnire de la Muzeul Taranului Roman ca si cum ar fi fost ieri, oricum, nu cred ca ne-am schimbat mult.
Va urez toate cele bune, sa va traiasca viteazul! Pot sa il adaug pe lista de prieteni? :-)
Eu inca nu realizez pe deplin, dar simt tot mai mult in fiecare zi, mai ales cand scot capul de sub valul asta nebun de transformari.
Te imbratisez si ma bucur mult ca imi esti prin preajma!

Cristina Papacu said...

Ina, iti multumesc mult! Esti binevenita aici - imi amintesc de confuzia pe care am facut-o in urma cu ceva timp :-) Poate ne vom cunoaste si personal in viitor insa pana atunci sunt norocoasa sa iti cunosc creatiile!

Cristina Papacu said...

Anca, cuteness is you :-P

Alina K said...

Da, la MTR a fost ultima noastra intalnire, sa tot fie doi ani de-atunci... Trece-ne pe lista de prieteni!!! Cine stie, poate o purta si Toma intr-o zi un tricou pictat de tine... da' nu chiar acum, ca se taraie pe jos si il face praf cat ai zice peste!
Te citesc in continuare,
a

Cristina Papacu said...

Va trimit o imbratisare mare si pentru Toma putem face un tricou pictat direct cu dare si pete :-))